Ceaiul se obtine din infuzarea frunzelor plantei Camellia sinensis, iar in functie de gradul de oxidare al frunzelor, se pregatesc 6 categorii de ceai principale: ceaiul negru, ceaiul verde, ceaiul oolong, ceaiul alb, ceaiul galben si ceaiul Pu Erh.
Ceaiul negru
(vestejit, zdrobit si complet fermentat)
Este un ceai de culoarea ambrei, foarte aromat, fara gust amar. Ceaiul negru are o culoare inchisa datorita faptului ca in timpul procesului de uscare, zaharurile continute se caramelizeaza.
Ceaiul negru trece prin diverse manipulari:
• dupa culegere, in prima faza se ofilesc frunzele de ceai;
• apoi se ruleaza frunzele in sensul lungimii pentru a se sparge celulele si a fi eliberate uleiurile esentiale;
• dupa cernere se trece la fermentatie;
• dupa ce frunzele vor prinde o culoare brun – aramie, se depoziteaza in uscatoare speciale (uscarea stopeaza fermentatia).
Ceaiul verde
(vestejit si nefermentat)
Este un ceai slab, usor amar, de culoare galben-verde, pala. Ceaiurile verzi au un continut de teina diminuat, in comparatie cu ceaiurile negre.
Ceaiul verde trece prin diverse manipulari:
• dupa culegere, frunzele se plaseaza in bazine de fier in prealabil incalzite;
• degajarea de vapori care rezulta suprima fermentatia ulterioara;
• urmeaza operatiile de rulare a frunzelor si de uscare.
Ceaiul oolong
(vestejit, usor zdrobit si semifermentat)
Este un ceai usor amar, de culoare maro-verzuie, deschisa. Ceaiurile oolong prezinta frunze lungi si bine rulate, care dau o bautura cu aroma naturala de fruct. Ceaiul oolong reprezinta o legatura intre ceaiul verde (care nu este oxidat aproape deloc) si ceaiul negru (care este oxidat in totalitate) si este denumit ceai intermediar, fiind oxidat in proportie de maxim 75% (intre 15% si 75% grad de oxidare).
Ceaiul oolong trece prin diverse manipulari:
• dupa culegere, frunzele de ceai sunt expuse la soare;
• urmatoarea etapa consta in uscarea loc in interior (in uscatoare) pentru a facilita fermentarea;
• se opreste fermentarea (aici este marele secret al ceaiului oolong si stiinta realizarii unui ceai de calitate) cand frunzele sunt 30% rosii si 70% verzi – acesta este considerat momentul ideal pentru oprirea fermentatiei);
• apoi se usuca folosindu-se carbuni si se repartizeaza in functie de aroma.
Ceaiul alb
(nevestejit, nefermentat)
Se produce in cantitati mici si este cel mai scump ceai. Este considerat cel mai bun antioxidant natural, fiind de patru ori mai puternic decat ceaiul verde.
Ceaiul alb trece prin diverse manipulari:
• dupa culegere, mugurii si frunzele foarte tinere, acoperite cu puf alb se trateaza termic pentru oprirea fermentarii si deshidratarii;
• frunzele nu sunt lasate sa se vestejeasca, nu sunt rulate si nici lasate la oxidat, pastrandu-se cat mai multe dintre caracteristicile initiale ale ceaiului.
Bibliografie articol:
Invitatie la ceai de Liana Parjol Savulescu si Denisa Parjol Savulescu – Editura Naty, 1993;
Cartea Ceaiului de Okakura Kakuzo, Editura Nemira, 2008.